Podu

În ultima vreme a început să îmi placă să mă duc la diferite piese de teatru. Şi cum în fiecare lună la Casa de Cultură a Sindicatelor se pune în scenă minim o piesă am răspuns prezent de vreo 2-3 ori. Aşa am făcut şi aseară când deşi trebuia să merg la balul primăverii hcc 2009 ( într-un viitor articol voi scrie şi despre asta ) de la ora 8 am ales să merg de la ora 7 la aceeaşi casă de cultură pentru a urmări piesa ,,Podul” în regia marelui actor Horaţiu Mălăele şi abia apoi să poposesc la bal. Ei bine pot spune că nu îmi pare rău absolut deloc pentru faptul că am mers. A fost cea mai bună piesă de teatru văzută de mine. Spectacolul este un coupe după piesa ,,Podul Sinucigaşilor” scrisă de Paul Ioachim. Cei care ne-au oferit aseară reprezentaţia de succes au fost însuşi Horaţiu Mălăele acompaniat cu o măiestrie şi un talent aparte de George Ivaşcu şi tânăra Aylin Cadar. Spectacolul, dominat de umor, prezintă întâlnirea dintre un neînţeles ( interpretat de Mălăele ), un îndrăgostit ( rol jucat de George Ivaşcu ) şi o artistă ( domnişoara Aylin Cadar ), care stau la coadă în faţa morţii şi prezintă publicului, în cheie caricaturală, propriile drame. 50 de ron pentru 1 oră jumătate de adevărat umor se merită şi aş da aceşti bani încă odată dacă s-ar mai juca la noi în oraş. A fost prima dată, şi sper să nu fie ultima când l-am vazut live pe Mălăele şi pot spune că am rămas impresionat de modul în care joacă, drept dovadă la finalul reprezentaţiei toţi trei au fost aplaudaţi în picioare la scenă deschisă 5-10 minute. E drept, acum va fi mai dificil pentru următoarele piese pe care le voi urmări să mă facă să spun că au fost mai bune decât cea de aseară, dar eu las loc pentru aşa ceva. Până una alta, dacă v-am trezit interesul pentru această superb piesă vă ofer un link spre youtube, unde puteţi urmări a mică parte din spectacol ( 2 minute jumate ). Sper să vă placă şi vouă şi dacă aveţi ocazia de a merge să o vedeti să nu o rataţi.

Progamatorul

Mă consider un începător în ale blogărelii aşa că atunci când am timp ( în ultima vreme foarte puţin...poate voi detalia într-un viitor articol) arunc câte un ochi pe bloguri noi, pe care le descopăr la întâmplare. Ei bine iată că în seara asta am ajuns pe blogul lui vivi, un tip care trăieşte pe meleaguri americane. Am vrut să văd cum se descrie, să ştiu cine a scris articolele pe care urma să le citesc. Nu mică mi-a fost surprinderea când am aflat că tipul lucrează tocmai la celebrul Google. A fost pasionat de mic de informatică, a lucrat la diferite firme, a câştigat premii la olimpiade, a dezvoltat siteuri şi a ajuns acum să locuiască în New York şi să lucreze la Google. Cu olimpiadele la informatică nu o prea le am eu aşa că programarea sună chiar foarte bine. Da, nu e simplu, dar cu muncă şi pricepere se pot învăţa diferitele platforme şi modul de operare cu ele. Nu e timp de pierdut, am să mă pun pe treabă, o facultate de calculatoare ar urma şi apoi cine ştie ce îmi rezervă viitorul. Cred că mi-ar plăcea să locuiesc în New York, să lucrez la o companie puternică. Da, e frumos să visezi, am tot dreptul să o fac aşa că nu văd de ce nu aş visa.

Timpul...

A sesizat cineva că deja suntem la sfârşitul lunii februarie? Parcă nu demult era vacanţa de Crăciun, când lumea era într-o continuă mişcare. Ei bine, ianuarie a trecut pe nesimţite, februarie este şi ea gata şi vine martie cu al ei început de primăvară. Responsabil pentru toate astea este cine altcineva decât timpul. Timpul trece fără să scoată o vorbă, pur si simplu trece. Un citat sună aşa: ,, Timpul este singurul drum cu sens unic, de la cap la coadă”. O afirmaţie corectă, timpul este un drum care nu are decât un sens, fără să poţi face la stânga sau la dreapta, fără să te poţi întoarce. Cine nu a vrut să dea timpul înapoi, să schimbe ceva, să remedieze o problemă, să se bucure de un eveniment? Sunt convins că toţi au vrut la un moment dat acest lucru, de aceea mă întreb dacă timpul este un prieten sau un duşman. Balanţa înclină destul de mult înspre duşman. Prieten ţi-a fost în puţine momente, poate atunci când ai fost într-o situaţie mai proastă şi ai vrut să treacă timpul cât mai repede. De cele mai multe ori însă este un duşman. La şcoală, la servici cine nu vrea să plece mai repede acasă, să treacă ora de x materie mai iute. Ei bine nu se întâmplă aşa. Te uiţi la ceas, vezi cât de greu trec secundele şi urăşti timpul în acele momente. Ajungi acasă eşti cu familia, te relaxezi, te duci într-o vacanţă, excursie sau participi la o activitate care îţi place. Ei bine atunci duşmanul nostru face exact pe dos. Tu vrei să treacă foarte încet, să te bucuri de momentele petrecute alături de familie, prieteni, rude...,dar timpul trece fără să îţi dai seama şi atunci eşti trist din nou. Aşadar timpul este într-adevăr un duşman pe care însă nu îl puteam anihila. Să te baţi cu el nu poţi, să îl omori la fel, să îl reclami în nici un caz. Tot ce poţi să faci este să te bucuri de momentele pe care le trăieşti alături de cine vrei tu şi să încerci să faci ca drumul cu sens unic să fie cât mai curat, cât mai lung, să aibă un aspect frumos, să fie drept şi să fii tu mulţumit de cum mergi pe acel drum.

Prima leapşă

Era momentul să apară şi aici prima leapşă. E adevărat a fost free, dar eu tot o contorizez. Zic deci să trec la o îndeplini. Leapşa este ,,Fill in the blanks” pentru:
sunt un simplu trecător prin lume

aş vrea să plec într-o vacanţă în străinătate

păstrez prea puţine amintiri alături de cei dragi

mi-aş dori să fac ceea ce vreau alături de cine vreau

nu îmi place să mă trezesc devreme, să fiu minţit, să mă sâcâie cineva fără sens

mă tem de înălţimi mari, de şerpi şi de tipa aia care are o coasă

aud muzica în boxe şi pe mama care îmi spune să dau volumul mai încet

îmi pare rău că anumite lucruri nu sunt cum vreau eu

nu sunt un anonim total

cânt la ora de muzică şi în privat:)), doar pe bani!

niciodată nu am visat că voi avea blog

rareori sunt trist

plâng când situaţia o cere:D

nu sunt mulţumit de tot ce fac în prezent

ar trebui să mă distrez mai muuult

Desigur leapşa este free, dar o voi trimite personal concetăţenilor deme şi jorjh:D

Cheile doamnă!!!, cheile!

România, un oraş, o stradă, un sediu de bancă, o uşă şi desigur o pereche de chei. Până aici nimic neobişnuit. Cu siguranţă aţi fi tentaţi să spuneţi că e vorba despre jaful de la Cluj. Ei bine...NU, nu este vorba despre asta, ci despre neatenţia şi prostia unei persoane. Ca să trec la subiect: o angajată a unei bănci, BT ( tot la BT s-a dat şi jaful în Cluj ) din Târgu Mureş a hotărât să plece acasă după o zi normală de muncă. Zis şi făcut: a rămas ultima, a ieşit în stradă, a încuiat uşa şi a plecat acasă lăsând cheia în uşă. Astfel timp de 2 ore cheile au rămas în uşă şi dacă un ,,binevoitor” trecea pe acolo putea liniştit să plece în vacanţă departeee şi să se răsfeţe. Norocul a fost că nu a trecut nimeni pe acolo şi două persoane care au văzut cheile în uşă au sunat la celebrul 112!. A venit poliţia, a ajuns şi angajata, s-au făcut cercetări, s-a constatat că totul era în regulă şi restul a continuat în mod normal. Da, e o chestie la care primul gând e să râzi de prostia femeii. După ce că a fost un jaf la aceeaşi bancă ea uită cheile în uşă şi pleacă acasă. Aş încerca totuşi să desprind o învăţătură din această poveste: Întâi poartă-ţi tu de grijă şi apoi cere-le altora ajutorul. Dacă tu nu ai grijă de tine şi nu te protejezi NU le cere altora să o facă. Regula aceasta se aplică nu numai în astfel de cazuri ci şi în viaţa cotidiană. Cred că ar fi bine dacă am şi pune în practică această învăţătură nu doar să ne amuzăm de întâmplarea petrecută. O confirmare a celor spuse o găsiţi aici:

LE: o să scriu articole mai des, că văd sunt urmărit şi de peste ocean:). Ca un răspuns la faptul că nu am pomenit nimic de ea în articolul cu artişti care ne colindă ţara se pare că Madonna a hotărât să vină şi ea în România pe data de 26 august în Parcul Izvor din capitală. Pentru fani şi cei care vor să o urmărească live din 3 martie se pun în vânzare biletele!

Nebunie?

Recent am văzut o piesă de teatru care avea ca temă principală sinuciderea. Dacă la început am vrut să nu scriu despre ea, azi am hotărât să o fac. Nu voi scrie despre sinucidere ci despre nebunie. Personajul operei dorea să se sinucidă, dar nu era mulţumit de armele care i se ofereau pentru a face acest pas. El vroia să fie o treabă curată, să nu îl doară şi să nu fie o moarte grea. Era un tip metodic exact cum spunea şi Chesterton ,, Totdeauna exista ceva metodic in nebuni. Tocmai asta ii si duce pe oameni la nebunie: faptul de a fi metodici”. Desigur el avea până la urmă să moară, însă era interesat de modul în care o facea. Nebunia lui era una proeminentă, dar conform unui citat ,,Există mai mulţi nebuni decât înţelepţi, şi chiar şi în cel înţelept există mai multă nebunie decât înţelepciune”. Nebunia este prezentă în fiecare din noi doar că la unii se manifestă mai des şi mai intens, iar la alţii mai rar şi nu atât de evident. Pentru mine un lucru pe care îl fac poate părea normal, dar pentru cei din jurul meu poate însemna o nebunie. Adrenalina este soră cu nebunia, astfel că atunci când ai adrenalină poţi comite mult mai uşor o nebunie fie ea în cunoştinţă de cauză sau nu. Eşti nebun, te plimbi, visezi şi timpul trece pe lângă tine fără să conştientizezi sau trăieşti într-o continuuă nebunie pe care o vrei şi o accepţi. Până acum nu am cunoscut mulţi nebuni şi sper că nici eu nu am fost considerat nebun, dar nu şti ce îţi rezervă viitorul. În tine câtă doză de nebunie este? Ai avut parte de multe nebunii? Poţi să răspunzi sau poţi să nu o faci, eu cred că am să merg să vad dacă pot să levitez…

Don't stop the music!!!

Am aşternut câteva gânduri aici pe blog, acum aş vrea să vorbesc despre un subiect puţin diferit şi anume despre muzică şi în special concerte. Se pare că începând cu anul 2007 continuând cu 2008 şi se pare la fel şi cu 2009 artiştii străini de primă mână au început să ne colinde ţara. Probabil că nu ar fi foarte interesant să fac o înşiruire a tuturor celor care au concertat sau vor concerta în România aici, dar o să îi numesc pe cei mai importanţi zic eu:
• Rolling Stones-vara anului 2007
• Depeche Mode-revin în luna mai anul acesta în capitală
• Sting-a concertat recent şi pare-se a dat o lecţie de muzică pură
• James Blunt-pe 21 luna asta la Sala Polivalenta Bucureşti-nu cred că mai sunt bilete că aş face un drum până acolo
• Manowar (heavy-metal)-va concerta la B’estfest
• Kylie Minogue-a dat un recital pe stadionul Cotroceni 2008
• Metallica-celebra trupă a concertat tot pe stadionul Cotroceni tot 2008
• Lenny Kravitz-tot pe Cotroceni în 2008
• Iron Maiden-aceeaşi locaţie, acelaşi an
şi desigur lista poate continua. Se pare că mai marile trupe străine nu ne mai ocolesc, la fel şi cântăreţii. Capitala este locul preferat de aceştia, uneori mai vin la Sibiu, Cluj, Braşov, dar tot la Bucureşti e baza ( acolo e şi after partyul mai tare…). Nu ştiu când vom vedea ceva trupe străine şi la noi în oraş, oricum nu prea curând, nici cele autohtone nu se înghesuie prea tare. Atunci nu ne rămâne decât să ajungem în Sibiu/Cluj şi dacă ne permitem la capitală să auzim adevărate recitaluri ale unor nume în industria muzicală mondială. Se pare că bilete la James Blunt nu mai sunt deşi oricât ar fi biletul aş plăti pentru că sunt sigur îşi merită banii şi cei prezenţi la concert nu vor fi dezamăgiţi. Cinema nu avem în oraş, concerte destul de slăbuţ, la un bal, la serbări mai special poate vin câţiva. Mai balansăm puţin cu spectacolele de teatru care mai sunt, 1-2 pe luna…
Până una alta dau pe playlist la Sting şi la ale sale piese adevărate şi mai pregătesc caietele pentru şcoală. O seară bună şi spor în săptămâna ce vine!
PS: se zvoneşte că U2 şi AC/DC ar trece anul acesta pe la noi aşa că fiţi pe fază!

Neadevărul...

Uite că folosesc la ceva şi orele de română, în afară de îmbogăţirea vocabularului şi cunoaşterea creaţiilor autohtone. Am început acest semestru având ca studiu epoca marilor clasici, îndeosebi Titu Maiorescu şi societatea Junimea. Astăzi, vineri 13 desigur, am primit o fişă de lucru cu anumiţi itemi ce trebuie rezolvaţi. Aşa mi-a venit ideea să rezolv un item chiar pe blog printr-un articol deoarece consider că este valabil şi în ziua de astăzi. Astfel, conform lui T. Maiorescu ,,Viciul radical în toată direcţia de astăzi a culturii noastre este neadevărul, pentru a nu întrebuinţa un cuvânt mai colorat, neadevăr în aspirări, neadevăr în politică, neadevăr în poezie, neadevăr până în gramatică, neadevăr în toate formele de manifestare a spiritului public”. Oare se mai aplică afirmaţia criticului şi în zilele noastre? Eu tind să cred că da şi voi încerca să îmi justific alegerea. Foarte puţine lucruri din cele pe care le auzi în ziua de astăzi nu ascund nimic în spatele lor. Este direcţia care îi displăcea lui Maiorescu şi anume forma fără fond. Ţi se livrează de cele mai multe ori ceea ce te face să te simţi bine, dar aproape de fiecare dată îţi pui întrebarea dacă nu ţi se ascunde nimic. Totul este împachetat extrem de frumos precum un cadou de Crăciun, însă de obicei nu conţine nimic. O simte studentul care vrea să se angajeze, bolnavul care are nevoie de medicamente, victima care cere dreptate în instanţă şi lista poate continua. În politică în mod sigur este mult neadevăr, o ştie poporul român de 20 de ani încoace. Niciodată nu vei afla adevăratele aspiraţii ale unei persoane, fiecare are un ţel ascuns pe care îl ştie doar el. Poate la un moment dat te vei lovi de toate acestea, dar să nu fie prea târziu. Chiar şi unii prieteni pot fi doar de faţadă. Nu sunt un om pesimist sau care se ghidează după teoria conspiraţiei doar că de cele mai multe ori tu te aştepţi la ceva şi se întamplă exact pe dos, apar în peisaj minciuni care schimbă totul. Cred că am rezolvat cerinţa la română, nu mai am temă pe marţi:)

Un musafir neaşteptat

Ei bine iată că previziunile meteorologilor de acum câteva zile şi speranţa mea dintr-un articol anterior s-au adeverit, astfel răspunzându-i şi prietenei deme. E adevărat cu o întârziere de câteva zile, dar nu mă supăr pentru asta. Nimic nu prevestea o astfel de zi. Am început ziua cu deja obişnuitul ritual de dimineaţă, apoi am purces spre ,,servici”. Afară era puţin frig, iar ploaia încă nu apăruse. Ei bine dupa o rafală de ploaie şi-a făcut apariţia şi neaua, la început mai timid ( bănuiesc, uitase faptul că a mai trecut prin aceste meleaguri cu un an în urmă şi îi era teamă de necunoscut ), iar apoi din ce în ce mai tare parcă fiind fericită că aterizează unde trebuie. Ceaţa şi-a făcut şi ea apariţia, dar asta nu a împiediat fulgii cernuţi să pudreze cu a lor culoare casele şi maşinile. Pentru unii, mai ales pentru şoferi nu a fost o zi tocmai plăcută, drumurile au fost pline de zăpadă amestecată cu apă rezultatul fiind o mare de bălţi, mizerie şi lista poate continua, ceea ce i-a afectat şi pe pietoni. Zăpada de astăzi m-a entuziasmat şi m-a dus cu gândul spre pârtia de la Arieşeni unde aş vrea să merg weekendul acesta şi să las schiurile să fugă pe covorul albicios. Nu ştiu dacă voi reuşi să îmi îndeplinesc dorinţa, testele de săptămâna viitoare fac destul de dificil acest lucru, dar ,, speranţa moare ultima”. Mă uit şi acum pe geam să văd cum ninge necontenit, mă bucur şi vă împărtăşesc şi vouă acest lucru. Mai avem o zi de şcoală, va trece repede şi ne vom putea relaxa în urmatoarele 2 zile, acasă, la ski sau unde ne pofteşte sufletul. Până una-alta mai trag cu ochiu la ninsoarea de afară şi mai visez la cum o să skiez eu până seara pe nocturnă.

Mă ajuţi şi pe mine?

,, Prost e cel care dă nu cel care cere”, spune parcă un proverb.
Afirmaţia pare a fi tot mai adevărată în zilele noastre. Sunt profitorii şi cei pe seama cărora se profită. Lumea nu va fi total de acord aducând ca şi argument faptul că aşa a fost învăţată de părinţi. E bine să faci fapte bune, să dai o mână de ajutor, să fi cel care îşi ajută prietenii, colegii, familia sau alte persoane. Nu spun ca nu este bine, dar trebuie să îţi ajuţi aproapele, dar atunci când acesta nu profită cu o desăvârşită neruşinare de munca şi efortul depuse de tine. Am cunoscut şi cunosc multe cazuri de acest fel, am fost şi implicat în unele aşa că mă consider cât de cât în tema. Totul porneşte foarte simplu. Se găseşte o persoană, să nu o/îl numesc profitor/profitoare care îşi cunoaşte interesul, ştie ce trebuie să facă pentru a beneficia gratis de munca altuia şi nu ezită să pună totul în aplicare. Persoane care vor să ajute, să fie totul bine se găsesc şi de aici totul începe: azi ceva, mai uşor că e la început şi apoi tot mai multe cerinţe şi mai dificile. Azi aşa, mâine aşa şi uite cum un profitor beneficiază de munca unei persoane care nu are curajul să spună acel NU. Da fraţilor! e greu să îi spui cuiva apropiat, pe care îl şti de ceva vreme, unui coleg, prieten, rudă acel NU hotărât care să îl facă să nu se mai gândească la a te ruga favoruri doar pentru interesul său. Astfel de cazuri sunt multe, dar puţine persoane reuşesc să pună piciorul în prag, să se gândească şi la persoana lor, să le fie lor bine nu doar altora pe seama efortului depus de ei. E adevărat că eu pot scrie, alţii la fel, pot citi mulţi/puţini, însă aş fi curios câţi ar încerca să schimbe ceva. În asemenea cazuri nu merge zicala ,,Cere şi ţi se va da!”. Trebuie să te respecţi pe tine ca persoană, să îţi respecţi munca să şti când ţi se cere ajutorul şi trebuie să îl oferi şi când să spui nu.

La şcoală, la soare...

Ideea a pornit în urma discuţiei purtate cu o prietenă despre vreme:). Ea ar vrea să vină cât mai repede vara, ceea ce îmi aminteşte de o perlă auzită pe stradă: ,,eu aştept să vină vara încă de vara trecută…:))”, pe când eu aş vrea să ningă, să vină zăpada cu ocazia asta să chiulesc în prima săptămână de şcoală mergând undeva la ski. Prietena zicea că acum nu e căldură mare, dar la vară va fi precum în deşert, iar eu am completat-o spunând că atunci am putea merge la şcoală în costume de baie:)). Ar fi ceva interesant, în timpul pauzelor am putea merge afară să ne bronzăm şi la ora de sport am putea practica înotul sau chiar polo. Pentru asta am avea nevoie de o piscină, dar ne rezolvă C-:). Problema vine atunci când şi profesorii vor veni la şcoală în costume de baie, acest fapt nefiind tocmai pe gustul nostru ( depinde de profesori… ). Astfel am sugerat idea de a-i vedea aşa pe M-, A-, C- ( ma refer la ea…), desigur pe P-, ceea ce face ca această idee să nu i se mai pară aşa grozavă prietenei. Eu nu văd pe cineva în stare să facă aşa ceva decât dacă a gustat muuult suc de mere/prune/alte bauturi ,,răcoritoare”. Va veni şi vara şi atunci vom vedea ce va fi, între timp mă dau să caut caietele şi cărţile pentru că mâine începe din nou şcoala. Trebuie să ne apucam iarăşi de studiu, în timp ce studenţii, cum e şi cazul lui fratemeo se distrează în vacanţa care a venit sau urmează. Asta e, pe blog sigur nu dispar mai ales că a început să mă atragă şi mai mult:D

Cine vine la film?

O întrebare destul de des rostită cel puţin de către adolescenţi la final de săptămână este: Mergem şi noi la un film weekendul ăsta? Da, sunt destule persoane care ar vrea să meargă la cinema să vizioneze un film pe un ecran imens cu o sonorizare impecabilă. Nu sunt un mare cinefil, dar recunosc că îmi place să mă uit la filme, desigur după ce fac de rost de ele într-un mod cât se poate de legal =))… . Totuşi nu se compară cu un film pe care îl vezi alături de prieteni ( veţi spune că poţi chema şi acasă prieteni să îl vizionaţi la o plasmă…nu se compară!) într-o sală de cinema, curată, modernă, cu o sonorizare de calitate. La noi în oraş, căci la Alba Iulia mă refer există antica sală de cinema Dacia. Recunosc, am fost o dată la film acolo, dar nici prea curand nu mai merg. Sală veche, scaune distruse, ecran de pe vremea străbunicului şi sonorizare rudimentară. Am zis să văd dacă doar la noi e aşa, şi cum google e tot timpul prin preajmă l-am pus pe el să caute în judeţele din apropiere: Hunedoara, Sibiu, Cluj, Mureş. Nu am fost surprins să văd că în Sibiu sunt vreo 2 cinematografe, şi de calitate ( doar a fost capitală europeană ), pe când în Deva doar un cinematograf, dar pus la punct. Târgu Mures are tot 1 cinematograf, iar în Cluj Napoca e plin de ele:)), 5 la număr am găsit eu, chiar şi Multiplex a ajuns pe-acolo. La noi nu ştiu când va apărea, poate în următorii 50 de ani, dar deşi avem un mall nu a venit nimeni să facă cinema ( salile exista …), iar cel actual va ajunge o epavă. Asta e, închei articolul şi ce pot face decât să mă uit la un film, desigur la calculator pentru că la cinema …

Alo!, zăpada?

Da, ne uităm în calendar şi ce vedem? Desigur e 4 februarie 2009, după părerea a tot mai mulţi oameni anul recesiunii. Pentru elevi, fie că sunt din şcoala primară, gimnaziu sau liceu e vacanţă, probabil cea mai aşteptată perioadă a anului şcolar. Copiii, cu mic cu mare vor să se distreze cât mai mult în aceste zile, să meargă într-o staţiune montană, dar se pare că recesiunea asta a înnebunit. A venit, aşa direct, economia e la pământ, lumea e dată afară, dar se pare că şi vremea are de suferit. Să înţeleg că recesiunea a hotărât să pună lacăt asupra zăpezii? Aşa se pare, dar vestea proastă e că doar în România se întâmplă asta, mai ales după ce am citit asta sau mi-am aruncat privirea aici . Dacă vrem totuşi să îi facem în ciudă recesiunii nu avem decât să ne luăm skiurile/placa şi să o luăm spre zona deja considerată ca fiind un must see, Austria şi ale ei pârtii superbe. Ca o alternativă putem să sperăm că previziunile meteorologilor nu se vor adeveri, nu că ar fi prima dată şi astfel ne-am putea bucura şi noi de iarna care în fiecare an se simte tot mai puţin pe eternul şi strămoşescul pământ românesc. Nu spun că în România nu se pot practica în această perioadă sporturile de iarnă, dar la ce condiţii sunt, pârtii cu un strat de zăpadă de 15-20 cm şi desigur pământ, pietre şi fâneţe la greu parcă m-aş mai gândi odată.

Începuturile unei noi epoci:)

Orice lucru nou apărut trebuie să înceapă cu o introducere. Oare ce ar trebui să spun în introducere? Hmm, nu am sa ies din tipar ( sper ca de această dată doar ), şi am să fac o succintă prezentare a mea:D…andrei ( nume de cod 007 ), aproape 17 primăveri împlinite, îmi omor timpul 5 zile pe săptămână de la 8 la 3, mai ca la servici la …evident H.C.C, unde altundeva?. de profesie sunt realist, înghit mate-fizică la greu. În rest îmi ocup timpul cu somnul=lucru de bază după şcoală, apoi la eternul calculator, la televizor, cică practicând vreun sport=aşa mai rar sau dormind:). Hai ca să o mai scurtez, acest blog a apărut cu ajutorul acestei guru, şi buna mea amică deme, care va fi şi consiliera mea:)), chiar dacă ea nu ştie asta. Voi scrie aici de plăcere, când timpul mă ajută, iar temele abordate vor fi extreme de diverse. Sper să mă ţin de treabă şi să ridic uşor-uşor acest blog de la unul necunoscut la unul citit de câteva persoane:). Desigur am să vă rog să îmi iertaţi greşelile legate de exprimare si gramatică ( eu servesc mai multă mate ), sperând să nu o comit prea rău. O seară plăcută şi să ne auzim cu bine!