Nebunie?

Recent am văzut o piesă de teatru care avea ca temă principală sinuciderea. Dacă la început am vrut să nu scriu despre ea, azi am hotărât să o fac. Nu voi scrie despre sinucidere ci despre nebunie. Personajul operei dorea să se sinucidă, dar nu era mulţumit de armele care i se ofereau pentru a face acest pas. El vroia să fie o treabă curată, să nu îl doară şi să nu fie o moarte grea. Era un tip metodic exact cum spunea şi Chesterton ,, Totdeauna exista ceva metodic in nebuni. Tocmai asta ii si duce pe oameni la nebunie: faptul de a fi metodici”. Desigur el avea până la urmă să moară, însă era interesat de modul în care o facea. Nebunia lui era una proeminentă, dar conform unui citat ,,Există mai mulţi nebuni decât înţelepţi, şi chiar şi în cel înţelept există mai multă nebunie decât înţelepciune”. Nebunia este prezentă în fiecare din noi doar că la unii se manifestă mai des şi mai intens, iar la alţii mai rar şi nu atât de evident. Pentru mine un lucru pe care îl fac poate părea normal, dar pentru cei din jurul meu poate însemna o nebunie. Adrenalina este soră cu nebunia, astfel că atunci când ai adrenalină poţi comite mult mai uşor o nebunie fie ea în cunoştinţă de cauză sau nu. Eşti nebun, te plimbi, visezi şi timpul trece pe lângă tine fără să conştientizezi sau trăieşti într-o continuuă nebunie pe care o vrei şi o accepţi. Până acum nu am cunoscut mulţi nebuni şi sper că nici eu nu am fost considerat nebun, dar nu şti ce îţi rezervă viitorul. În tine câtă doză de nebunie este? Ai avut parte de multe nebunii? Poţi să răspunzi sau poţi să nu o faci, eu cred că am să merg să vad dacă pot să levitez…