Mă ajuţi şi pe mine?

,, Prost e cel care dă nu cel care cere”, spune parcă un proverb.
Afirmaţia pare a fi tot mai adevărată în zilele noastre. Sunt profitorii şi cei pe seama cărora se profită. Lumea nu va fi total de acord aducând ca şi argument faptul că aşa a fost învăţată de părinţi. E bine să faci fapte bune, să dai o mână de ajutor, să fi cel care îşi ajută prietenii, colegii, familia sau alte persoane. Nu spun ca nu este bine, dar trebuie să îţi ajuţi aproapele, dar atunci când acesta nu profită cu o desăvârşită neruşinare de munca şi efortul depuse de tine. Am cunoscut şi cunosc multe cazuri de acest fel, am fost şi implicat în unele aşa că mă consider cât de cât în tema. Totul porneşte foarte simplu. Se găseşte o persoană, să nu o/îl numesc profitor/profitoare care îşi cunoaşte interesul, ştie ce trebuie să facă pentru a beneficia gratis de munca altuia şi nu ezită să pună totul în aplicare. Persoane care vor să ajute, să fie totul bine se găsesc şi de aici totul începe: azi ceva, mai uşor că e la început şi apoi tot mai multe cerinţe şi mai dificile. Azi aşa, mâine aşa şi uite cum un profitor beneficiază de munca unei persoane care nu are curajul să spună acel NU. Da fraţilor! e greu să îi spui cuiva apropiat, pe care îl şti de ceva vreme, unui coleg, prieten, rudă acel NU hotărât care să îl facă să nu se mai gândească la a te ruga favoruri doar pentru interesul său. Astfel de cazuri sunt multe, dar puţine persoane reuşesc să pună piciorul în prag, să se gândească şi la persoana lor, să le fie lor bine nu doar altora pe seama efortului depus de ei. E adevărat că eu pot scrie, alţii la fel, pot citi mulţi/puţini, însă aş fi curios câţi ar încerca să schimbe ceva. În asemenea cazuri nu merge zicala ,,Cere şi ţi se va da!”. Trebuie să te respecţi pe tine ca persoană, să îţi respecţi munca să şti când ţi se cere ajutorul şi trebuie să îl oferi şi când să spui nu.