Fly like a bird!!!

Gata, mi-a trecut lenea aşa că un nou articol este publicat în această seară, care ne anunţă finalul weekendului şi începutul unei noi săptămâni. De data aceasta voi vorbi despre sport, mai precis un sport de iarnă, asta în caz că vă gândeaţi la fotbal, la cum joacă x sau y şi ce fel de suporteri avem la noi în ţară.

Ingredientele necesare pentru a putea practica acest sport sunt: un bărbat bine pregătit fizic, o pereche de skiuri, multă nebunie, un vis din copilărie, o rampă şi un munte. Poate aţi ghicit despre ce sport vreau să vă vorbesc în acest articol. Dacă nu, vă spun eu că este vorba despre sărituri cu schiurile. Da, poate sportul de iarnă pe care îl vizionez cu cea mai mare plăcere.

Acest sport datează încă din 1860 când norvegianul Sondre Norheim a sărit fără a folosi beţe 30 de metri. În 1872 în Norvegia a fost găzduit primul mare concurs al acestui sport. Dacă până în 1988 după ce îşi luau zoborul sportivii ţineau schiurile paralele în zobor în acel an suedezul Jan Bobleuv a revoluţionat săriturile cu schiurile intrăducând poziţia V, v-ul Bobleuv. Din acel an lucrurile au evoluat enorm de mult.

Acum aş vrea să detaliez ceea ce se întâmplă propriu-zis. Un sportiv care nu are propulsoare, paraşută sau altceva, doar o pereche de schiuri îşi dă drumul drept la vale pe o rampă de lansare. În momentul în care se desprinde de ea şi practic începe să zboare el are o viteză cuprinsă între 85 şi 105 km/h ( ar lua amendă în mod sigur dacă ar fi regulile precum în trafic:) ), după care zoboară 5-7 secunde aterizând la o distanţă x, distanţă reprezentând lungimea zborului. Trambulinele măsoară şi ele diferite lungimi, de la 90 de metri cât este punctul de construcţie pentru o trambulină mică şi până la peste 160 de metri pentru o trambulină de zbor. În acest moment cea mai mare trambulină din lume este trambulina Letalnica ( ,,Mortala” ) din localitatea slovenă Planica ce are punctul de construcţie la 215 metri. Totodată pe această trambulină în 2005 săritorul norvegian Bjorn Einar Romoren a stabilit recordul mondial la zbor cu schiurile valabil şi azi zburând 239 de metri!

Gata cu detaliile istorice. Am vrut să scriu despre acest sport pentru că astăzi, chiar la Planica s-a desfăşurat ultima etapă din acest an competiţional. A fost un spectacol frumos, vreme plăcută, zeci de mii de spectatori ( mai mulţi ca la un derby Steaua-Dinamo:)) ) şi sărituri pe măsură, cea mai lungă fiind de 233 de metri, şi ca orice competiţie a fost şi un învingător în acest sezon mai precis tânărul austriac de 19 ani Gregor Schlierenzauer . În primul rând vreau să apreciez curajul de care dau dovadă aceşti sportivi, să zbori peste 200 de metri doar cu o pereche de skiuri necesită multă nebunie şi ai parte de şi mai multă adrenalină. Senzaţia pe care o trăieşti este unică, să fi deasupra tuturor, să pluteşti pe aripile vântului, acel vânt de portanţă favorabil zborului. Recunosc, îmi place să mă uit la acest sport, dar nu sunt în stare nici să mă gândesc la a fi în această situaţie.

Toată aprecierea pentru ei şi să vedem ce ne rezervă iarna următoare lumea ,,Icarilor Moderni”. Sper că nu v-am plictisit de tot, dar trebuia să îmi exprim lauda pentru acest superb sport. Şi poate la anul veţi fi interesaţi să urmăriţi şi voi o etapă de Cupă Mondială.

PS 1: În poză este în acţiune câştigătorul din acest an al competiţiei.
PS 2: Spor în săptămâna ce urmează şi să fie una cât mai plăcută!